Scufundat în tăcerea nopții
În perna moale și pufoasă
Încerc să adorm
Să uit de atâta griji

Mă întorc pe-o parte și pe alta
Nu îmi găsesc starea
Mă întreb, Doamne, oare Tu m-ai uitat?
De ce sunt mereu jos?

Unde am greșit?
De povara grea sunt apăsat
În nopțile lungi și negre
Aștept să zăresc măcar o licărire de lumină

Dar noapte parcă devine
Din ce în ce mai neagră
Fără de speranța fără de credință
Să fi uitat Tu Doamne de mine?

Rabdă, suferă pentru Mine
Căci chiar și în nopțile negre
Eu veghez asupra Ta
Luptă, luptă, nu te uita la valuri

Nimic, nimic nu este prea greu pentru Mine
De cine să se teamă omnul?
Doar de Domnul, nu de om
Căci doar Domnul are putere să nimicească orice rău

Orice drum zgrunțuros este greu
Dar prin greutăți și răni
Eu torn și schimb starea omului
Îl modelez după voia Mea

Ești în mâna Mea
De ce tot oftezi și zici că-i prea greu?
Nu-i greu, nu toate valurile
Ne duc în adânc, și ne îneacă

Eu mai dau putere și azi
Mai ridic și azi, sunt cu cel slab
Nu uit lacrimile nimănui
Vin să fac dreptate

Tu doar așteaptă și stai în tăcere
Căci tăcerea ta îți va fi de mare folos
Nu te adânci în lume și lucrările ei
Stai deoparte pentru mine

Nu te uita în gura celor fărădelege
Uită-te la Domnul Tău
La Cuvântul Lui, caută pacea
Aleargă după ea.